Un moment de mare importanţă pentru comunitatea brădeană va avea loc marţi, 4 decembrie 2012, de Sfânta Varvara, ocrotitoarea minerilor, cu ocazia recepţiei lucrărilor executate la Muzeul Aurului Brad.
Începând cu ora 13.30 va avea loc o festivitate de inaugurare în prezenţa unor oficialităţi ale judeţului Hunedoara, ocazie cu care se va desfăşura o slujbă de sfinţire oficiată de către episcopului Devei şi Hunedoarei P.S. Gurie şi de către un sobor de preoţi.
După inaugurare Muzeul va putea fi vizitat în grupuri organizate.
MUZEUL AURULUI BRAD
Descoperă strălucirea aurului
Muzeul Aurului Brad reprezintă un unicat în peisajul muzeistic naţional. El reuneşte în spaţiul său piese unice de o valoare inestimabilă. Deşi este un muzeu mineralogic monotipic destinat practic unei singure substanţe – aurul, Muzeul Aurului a reprezentat de-a lungul multor ani un punct deosebit de atractiv atât pentru specialişti, cât şi pentru vizitatorii obişnuiţi.
Muzeul îşi are originea în colecţiile de minerale, roci şi unelte vechi de minerit ale societăţilor miniere de la sfârşitul al XIX – lea menţionate de diverşi cercetători ai zăcămintelor aurifere din apropierea Bradului. Dintre aceştia îl menţionăm pe Friedrich Schumacher, care în raportul întocmit cu ocazia studierii zăcămintelor Societăţii „Ruda – 12 Apostoli”, în anii 1910-1911, vorbeşte despre existenţa unei colecţii de aproape 200 de exponate cu aur. La acestea s-au adăugat peste 160 de eşantioane de minerale şi roci pe care le-a studiat şi le-a donat Societăţii miniere. Multe dintre ele se păstrează şi azi în depozitul muzeului, în cutii cu etichetele originale, în limba germană.
Faptul că această colecţie putea fi vizitată şi de persoane din afara Societăţii miniere este consemnat într-un registru de vizitatori începând cu data de 4 iulie 1912, dată ce poate fi considerată certă pentru existenţa Muzeului Aurului din Brad. Este remarcabilă însemnarea lui Geo Bogza, datând din 30 iulie 1963: „Este mult aur în Munţii Apuseni, dar mai mult în inima oamenilor, în inima celor ce sunt urmaşii neînfricatului Horia. Am trecut pe aici într-o dimineaţă de vară şi m-am bucurat de imensa bogăţie a ţării noastre – în aur şi în oameni de aur.”
Prin grija personalului tehnico-ingineresc, colecţia a fost completată cu noi exponate cu aur din zăcămintele din zona Bradului şi din alte zăcăminte din patrulaterul aurifer al Munţilor Metaliferi, aparţinătoare Societăţii “MICA” în anii 1920-1948. În acelaşi timp colecţia s-a îmbogăţit cu numeroase eşantioane de minerale din România şi foarte multe din alte ţări, obţinute prin schimburi sau donaţii.
La data de 14 iunie 1948, când s-au naţionalizat bunurile Societăţii “MICA”, muzeul mineralogic – geologic al acesteia avea 992 de eşantioane şi probe cu aur native, 383 de eşantioane de minerale fără conţinut de aur, 53 de eşantioane de roci, precum şi reactivi şi produse din activităţi conexe celor miniere, machete, aparate, obiecte vechi de minerit (unele din epoca romană). Aceasta dovedeşte existenţa unei preocupări permanente muzeistice din partea personalului tehnic şi în mod special al celui geologic, dintre care amintim pe Valeriu Lucca, Viorel Brana şi Toma Petre Ghiţulescu.
După anul 1948, a continuat îmbogăţirea colecţiei cu eşantioane din Munţii Metaliferi, din România şi din străinătate. Colecţia, care a aparţinut totdeauna societăţilor miniere din Brad, iar în prezent C.N. MINVEST S.A. Deva, are 1305 exponate cu aur şi 1000 de exponate de minerale fără aur, precum şi numeroase obiecte arheologice şi de minerit care dovedesc existenţa unei activităţi miniere de peste 2000 de ani. În anul 1956, colecţiei de minerale şi de minereuri aurifere i s-a atribuit un spaţiu adecvat anexat la Pavilionul Administrativ al fostei Societăţi MICA, în present sediul Casei de Cultură Brad. În anul 1971, Ministerul Minelor a alocat fonduri pentru amenajarea muzeului într-o clădire vecină, noul sediu fiind inaugurat în 23 august 1972.
Zestrea expoziţională a muzeului constă în eşantioane recoltate de geologi şi mineri care au lucrat la diferite mine din Munţii Metaliferi, circa 80% fiind din zona Bradului – Ruda, Musariu, Valea Morii şi Brădişor. Marea majoritate o reprezintă aurul nativ şi alte minerale aurifere (telururi). În afară de eşantioanele cu aur prezentate pe zăcăminte, mai există o colecţie cu minerale ordonate sistematic cu eşantioane din zăcămintele din România şi din lume. Valoarea exponatelor din colecţia Muzeului Aurului de la Brad constă în faptul că nu s-a intervenit asupra lor, ele păstrând aspectul iniţial, aşa cum au fost ele scoase la lumină din subteran.
Între eşantioanele cu aur se găsesc piese unice, formate prin procese naturale, care au fost asemuite cu forme de animale, flori sau obiecte care au generat denumiri metaforice: “Harta României Mari”, “Ursul Fram”, “Tunul lui Avram Iancu”, “Pana lui Eminescu”, “Şopârla de aur”, “Căţeluşul”, “Feriga”, “Balerina”, “Mireasa”, etc. O piesă de o raritate deosebită este “Dodecaedrul de aur”, pe care se observă cu uşurinţă forma cu 12 feţe ale cristalului plasat la partea terminală a unor cristale alungite. Două din cele mai faimoase eşantioane sunt cele cu aspect de şopârlă. Dintre exponatele reprezentative ale activităţii de minerit se remarcă copia unui vagonet din lemn, de secol XIV, descoperit la Mina Ruda Brad (originalul se află actualmente la Muzeul German al Mineritului din Bochum). La Muzeul Tehnic din Berlin se află un vagonet din lemn pe o cale de rulare din lemn prevăzută cu schimbător cu ac şi inimă,descoperit tot la Mina Ruda Brad, considerat a fi premieră mondială în transportul subteran minier.
Muzeul Aurului Brad, aşa cum reiese din cele prezentate, a servit atât ca mijloc de popularizare a cunoştinţelor despre una dintre cele mai importante bogăţii ale subsolului românesc – aurul din Munţii Metaliferi, cât şi ca “depozitar” al unor valori mineralogice de patrimoniu. Muzeul Aurului a fost inclus ca punct de vizitare în cadrul tuturor manifestărilor interne şi internaţionale care au avut în tematica lor Munţii Apuseni, aurul sau alte bogăţii ale subsolului din spaţiul nord-vestic al României.
În anul 2007 s-a luat hotărârea ca localul muzeului să fie reabilitat, iar în prezent lucrările de reabilitare ale clădirii sunt terminate în cea mai mare parte, se lucrează la clasarea şi aranjarea în vitrine a eşantioanelor aurifere şi mineralogice, urmând apoi să se realizeze şi expunerea numeroaselor obiecte arheologice şi de istorie a mineritului.
Sperăm ca în cel mai scurt timp, oameni de pretutindeni să descopere la Brad strălucirea aurului nativ.
NOROC BUN!
